Ida

Ida
Rivulus A Dream Came True
Flat-Coated Retriever Negru
18.02.2014 – 28.06.2021

• 

• 

• 

• 

• 

Nu îmi aduc aminte momentul exact în care am început să îmi doresc un cățel mare. Știu doar că voiam un retriever. Pe atunci, Goldenii nu mă atrăgeau. Labradorii parcă erau mai OK, dar nici ei nu erau ceea ce îmi doream. Și, navigând pe internet printre diverse rase de câini, am găsit ceea ce mi-am dorit încă de dinainte să știu că există – flatul.

Am vrut un cățel din rasa Flat-Coated Retriever cu mult timp înainte să îmi cumpăr unul. Nu știu ce m-a atras la ei – poate ochii calzi și jucăuși? sau corpul elegant, combinația perfectă dintre retriever și setter? sau blana superbă, fie ea negru lucios sau liver nemaivăzut ? Aceste detalii nu le mai tin minte, tot ce stiu este că am fost vrăjită de prima dată când am descoperit rasa. Și, de atunci, am început să mă uit după puișori de Flat-Coated Retriever.

Astfel, tot căutam canise mai aproape de Romania, ținând cont de faptul că singura existentă în țară nu își mai updatase site-ul de vreo 5 ani și nu puteam lua câine de foarte departe. Și, vorbind pe facebook într-o seara cu o altă stăpână de Flat-Coated Retriever, aflu că, fix în acea zi, crescătoarea de la canisa Rivulus a postat pe facebook confirmarea gestatiei cățelușei sale, și, astfel, faptul că așteaptă primului cuib de Flat-Coated din România.

Am vorbit cu ea și a fost de acord să îmi aleagă o cățelusă care să aibă atât un comportament echilibrat, pentru a putea deveni câine de terapie, (aducând chiar și un copilaș puiuților, ca să vadă cum reacționează aceștia în prezența copiilor, înainte de a lua decizia finală), dar și un potențial ridicat pentru show, fiind un câine foarte apropiat de standardul rasei. De asemenea, deși avea o listă de nume deja pregătită pentru viitorii puiuți, a fost de acord chiar și să îi pună numele pe care eu mi-l doream nespus de mult – A Dream Came True. Pentru că Ida este visul meu devenit realitate. Ida este singurul animal dintre cele pe care le am căruia i-am ales numele (atât cel de canisă, cât și cel de „alint”) înainte să o iau, înainte chiar să știu că ea va fi a mea! Din poze, mie îmi plăcea altă cățelusă – crescătoarea fiind cea care a luat decizia finală ca „domnișoara albă”, după zgarda de puiuț, să ajungă la mine. Și nu ar fi putut lua nimeni o decizie mai bună!

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Ida s-a conformat atât numelui cât și așteptărilor mele, ba chiar mi-a depășit așteptările – a avut rezultate bune în competițiile de frumusețe, a trecut cu brio testele de sănătate (HD-0, ED-A, eyes clear), iubește oamenii și, în special, copiii nespus de mult, fiind un excelent câine de terapie, a învățat rapid foarte multe trucuri și m-a și inițiat în agility.

Din păcate, în toamna anului 2017, am descoperit că Ida are o problemă de sănătate care m-a făcut să decid să îi închei scurta carieră de câine de agility, săriturile și întoarcerile scurte putând-o afecta (deși continuam să ne jucăm pe pista de agility, cu sărituri mici) dar și posibilitatea de a deveni mamă, pentru a nu risca nici sănătatea ei în timpul gestației și a elimina posibilitatea, oricât de mică, de a transmite această problemă puilor, lucru pe care nu mi l-aș putea ierta vreodată.

În ciuda acestui lucru, Ida continuă să fie un excelent câine de terapie, să învețe trucuri și să se joace cu „frățiorii” ei blănoși, fiind la fel de fericită și bucuroasă ca înainte. Această problemă nu îi induce nici un fel de handicap, viața ei rămânând neschimbată. Ida este în continuare ghemotocul de iubire care a fost dintotdeauna, care adoră în special copiii, dar și șefa curții, băieții fiind puși la punct de multe ori de ea, adevărata noastră lupoaică alfa!

• 

• 

•