Pisicile mele
Locuind la curte, am avut mereu câte o pisică. Dar, fiind copil și părinții mei neștiind despre importanța sterilizării + piscile fiind pisici de exterior, multe dintre acestea nu au avut o viață prea lungă. Acest lucru s-a schimbat în urmă cu mulți ani, când pisicile au început să locuiască majoritar în casă.
Pisicile copilăriei mele au fost Codiță, un motan negru, luat odată cu prima mea cățelusă din curtea bunicilor; Mousey și Romeo, doi motani de interior ce s-au mutat la noi în curte după decesul fostului lor stăpân; un motan alb-negru, Pisi; o pisică neagră adunată dintr-un parc; Kitty, o pisică neagră ce se juca mereu împreună cu cățelul Pufi și despre care am aflat mai târziu că locuia atât la noi cât și la o vecină.
Alagher
n: 05.2011
Alagher a fost găsit în anul 2011 pe stradă de către fratele meu. Mic, murdar, subnutrit și cu o conjunctivită herpetică, care l-a lăsat cu malformații pe sinusuri până în ziua de azi, mereu sforăie și îi curge nasul. Numele are o proveniență foarte banală: eu voiam să îi punem numele Aladin, fratele meu voia să îi spună Gheruță si, mama, ca să ne împace, a zis să îi spunem Alagher. Mult mai târziu am aflat de omofonul francez „a la guerre”, și nu a fost niciodată asta intenția numelui lui!
Alagher este un motan foarte blând, care s-a înțeles perfect cu orice pisică nouă am adus acasă. Activitățile sale preferate sunt dormitul și alintatul, dar, din când în când, îi place să se și joace cu frații lui blănoși.
Alagher ne-a părăsit la vărsta de 13 ani, pe 4.12.2024.
Delta
n: 05.2015
În vara lui 2015 am fost într-o excursie în Delta Dunării. Acolo erau foarte, foarte multe pisici, dar toate erau speriate, nu te lăsau nici să te apropii de ele. Mai puțin un pisoi pe care l-am întâlnit în ultima seară, care era disperată să fie alintată. Când eu și fratele meu i-am propus mamei să o luăm acasă, aceasta a fost de acord, doar dacă o găsim a doua zi dimineață tot aici (nu voia să o luăm în cameră pentru că era plină de purici și căpușe). Și, ce să vezi, a doua zi dimineață, când ieșim din camera, pisoiul dormea pe treptele cabanei! Așa că, evident, urma să o luăm acasă.
Dar când ne-am întors de la micul dejun, nu mai era pisoiul! După ce am strigat-o toți trei timp de vreo 5 minute, a apărut fugind și a noastră a fost. În timpul de așteptare până la venirea bărcii care urma să ne ducă la mașină, am scos de pe ea, cu o pensetă, în jur de 20 de căpușe. Nu mai spun de cum s-a umplut cada de purici când am ajuns acasă.
Acum este o pisică alintată, mare dar și graasăă. Cel mai mult îi place să doarmă noaptea pe aceiași pernă cu mine.
Greya
n: 05.2015
Greya a venit în viețile noastre pentru că mama își dorea o pisică a ei (eu furasem ambele pisici, și mama nu mai avea cu ce pisică să doarmă noaptea în pat!) așa că a adoptat-o pe Greya. Avea în jur de 8 luni când a venit la noi, și era donată de o cunoștință, pentru că nu o mai putea ține în situația în care se afla.
Greya are… un caracter aparte. Este o pisică foarte curioasă (atunci când venim de la cumpărături trebuie NEAPĂRAT să verifice fiecare pungă), cu gusturi ciudate (adoră coaja de cartof și mănâncă cu poftă legume, dar în special castravete) și care nu face nimic fără să vrea ea să facă acel lucru. Nu îi place să fie mângâiată, luată în brațe, pupată, deși s-a dat mult pe brazdă în anii de când e la noi.
În schimb, în fiecare noapte doarme cu mama în pat, lipită de ea, și mereu trebuie să fie în camera în care suntem și noi, ca să verifice ea ce se întâmplă acolo.
Salah & Jolie
n: 17.04.2021
La puțin timp după pierderea lui Julio, în 2021, am hotărât în familie să mai luăm un motănel. O prietenă salvase 5 pisoi nou-născuți și îi crescuse cu biberonul, și am contactat-o pentru a adopta unul dintre pitici… Micuții aveau 4 săptămâni când prietena mea i-a pus ca disponibili spre adopție, așa că ne-am hotărât rapid să luăm nu unul ci 2 pisoi, pentru a le face adaptarea cât mai ușoară: nu voiam să despărțim niciunul dintre pitici complet de frații lui, pe lângă faptul că erau deja orfani.
Așa au ajuns în familie Jolie și Salah: dintr-un cuib de 5 pisoi, Jolie era singura diferită, o fetiță tortie albastru lângă alți 4 pisoi portocaliu (-alb). Salah a fost motănelul „ultimul rămas” de ales, dar nu putea fi mai potrivit în familie!
Să luăm ambii pisoi a fost cea mai bună decizie, cât erau pui au fost nedespărțiți, se jucau împreună, dormeau împreună, cei mai buni frățiori. Acum, ca adulți, nu mai sunt atât de apropiați, Jolie preferând să fie mai solitară, iar Salah rămânând un motan jucăuș.
Salah este unul dintre cele mai alintate pisici: nu alege pe cine iubește, dar inevitabil cum te prinde se suie la tine în brațe și toarce extrem de tare. Deseori o să te trezești cu o lăbuță de-a lui pe față. Un motănel extrem de lipicios și super prietenos cu celelalte pisici (deși fetele îl mai mârâie și alungă…)
Porecla lui Jolie este „pisica dramatică”, pentru că nu suportă să o iei în brațe, să o cari undeva. Nu zgârie, nu mușcă, nu se zbate, dar va țipa și va plânge de parcă cine știe ce îi faci! Apreciază mângâierile atunci când îi convine, dar cel mai mult îi place să doarmă la înălțime, pe frigider sau pe dulap.
Jacksy
n: 08.2022
Jacksy s-a născut la finalul lui 2022 în grajdul unde îmi țin calul. De când l-am văzut prima oară m-am îndrăgostit de el datorită faptului că era extrem de iubitor și lipicios – contrar frățiorilor lui. Pentru că îmi doream de mult o pisică cu părul lung (care să stea la mângâiat, nu ca Greya…) a început munca de convingere: Venus de-abia plecase la noua ei casă după o perioadă extrem de stresantă pentru toată familia, așa că Jacksy a mai stat la grajd câteva luni până când am hotărât într-un final că va fi parte din familie! Acesta a venit acasă pe 22.11.2022.
Jacksy este un adevărat personaj. Numele i l-am ales după numele pisicii din copilărie a mamei, dar motanul a ajuns să aibă un milion de nume și porecle, printre care: Trusky, Bizghimoț, Nastratin, Jacksana, Jack Sparrow, John Cena, Jack și Vrejul de Fasole etc. Sincer, cred că oricum l-ai striga, el ar răspunde!
Jacksy câștigă detașat titlul de cel mai jucăuș, amuzant dar și alintat motan. Mereu stă în câte o poziție haioasă și ne face să râdem, iar dacă are chef de alintat va fi sigur să te pupe pe oriunde apucă, inclusiv pe față sau pe gură. Se înțelege bine cu celelalte pisici și le invită deseori la joacă, ceea ce uneori pisicile mai în vârstă nu apreciază.
Julio
n: 06.2016
Pe Julio l-am cunoscut în anul 2016. Am mers în vacanță la cabana unor prieteni și acolo se afla și Julio. Era ultimul pisoi rămas din cei născuți din pisica de acolo. Era un alintat și jumătate, dormea numai cu noi în pat, sub pilotă, torcea sonor și știa că trebuie să își facă nevoile doar în curte.
Așa că, la finalul vacanței, l-am luat acasă, fiind, teoretic, pisica fratelui meu. Dar tot pisica mamei a ajuns. Mama este singura persoană față de care se alintă. Se urcă pe ea, frământă colaci, stă să îl mângâie și doarme împreună cu ea. Când vine la mine, nici nu știu că e în casă, pentru că doarme pe cine știe unde, niciodată în pat cu mine și celelalte pisici.
Julio este ștrengarul casei, este viteaz și descurcăreț și în fiecare zi explorează pe afară. Din păcate, Julio ne-a părăsit prea repede, pe 19.03.2021, și a lăsat un gol uriaș în sufletele tuturor în urma sa.
Bagheera
n: 05.2021
Deși a făcut parte din viața noastră pentru o perioadă foarte scurtă de timp, Bagheera a avut un impact asupra întregii familii.
La scurt timp după ce am adoptat frățiorii Salah și Jolie, mama ajunge acasă și îmi spune „a venit o pisică la mine la poartă, a ieșit de sub mașina ta și a fugit spre mine mieunând” iar reacția mea instant fiind „cum adică ai găsit o pisică la poartă și nu ai luat-o în curte???”. După puțină muncă de convingere din partea mea, Bagheera a ieșit de sub mașina mamei, unde se ascunsese, și a intrat în casă și imediat în sufletele noastre.
S-a înțeles foarte bine cu toată lumea dar, la vârsta de doar 5 luni, Bagheera a fost diagnosticată cu Peritonită Infecțioasă Felină și, în ciuda eforturilor noastre și a medicilor, ne-a părăsit pe 9.10.2021, după ce am reușit să-i oferim doar o singură doză de tratament.
Venus
n: 05.2017
Pe Venus am găsit-o pe stradă în anul 2017, cu puțin timp înainte de majoratul meu. Mergeam în mașină și pur și simplu a fost aruncată pe stradă în același timp… Era un pisoi mic, destul de subnutrit, cu nasul însângerat de la căzătură, dar care, spre surprinderea mea, era curat și avea și o zgărdiță. De la prietenii mei, Venus și-a primit porecla de „embrion”, pentru că era foarte foarte mică ca dimensiune. Și acum este cea mai mică dintre pisicile mele.
Venus este cea mai alintată dintre pisicile mele. Dacă celelalte au momente când nu vor să fie mângâiate sau le mai este frică de străini, la Venus nu există așa ceva. Dacă ar putea cineva să o mângâie non-stop, ar fi cea mai fericită pisică din lume.
Din păcate, la vârsta de 5 ani, după ce Venus se înțelesese toată viața cu alte pisici, dormea și se juca cu ele împreună, micuța a decis că nu mai suportă alte pisici. Să locuiască într-o casă cu alte pisici devenise extrem de stresant pentru toată lumea implicată deși încercam să o ținem închisă departe de celelalte pisici, așa că Venus a mers la o altă căsuță, la niște prieteni foarte apropiați, unde este pisicuță singură și extrem de alintată.