Despre mine
Mă numesc Mara, am 23 de ani și locuiesc în București, România.
Toată viața am fost obsedată de animale. Nu sunt sigură de unde mi se trage această pasiune, dar ce știu este că i-am bătut constant la cap pe ai mei părinți că vreau un câine și o pisică, iar ei îmi tot promiteau că îmi vor lua, dar când ne vom muta la curte. Și s-au ținut de promisiune, așa că, la 4 ani, mi-au luat primul câine și prima pisică: Rita și Codiță. Ambii au fost „culeși” din curtea bunicilor mei.
Bineinteles, iubeam toate animalele, nu doar câinii și pisicile. Doi ani mai târziu, când Rita a născut (părinții mei nu știau de sterilizare încă, dar după ce a înțărcat puii a fost sterilizată) și l-a alungat pe Codiță, curtea noastră s-a umplut de șoareci. Și, ce făceam eu, ca un copil normal de 6-7 ani? Aveam planuri în a păstra unul dintre acei șoareci ca un animal de companie… deși realizam că e un animal sălbatic și nu ar fi o idee prea bună. Nu am făcut-o, stați liniștiți!
Tot în acea perioadă am și încălecat primul cal, într-o vacanță la mare. Și de atunci am început să fac și echitație (doar pas și trap), și m-am ținut săptămânal de lecții timp de vreo 3 ani, până când alte activități extracuriculare nu mi-au mai lăsau timp și de mers la echitație. Dar m-am apucat iar, mulți ani mai târziu, și acum am și propriul meu cal, pe Frodo.
Pe la vârsta de 10 ani am început să îmi doresc și un iepure, și, long story short, la vârsta de 11 ani mi-am luat primul porcușor de guineea, ca partener la iepurașul ce se simțea singur. Am remediat situația în câteva luni, Alvin, primul meu porcușor, primind o cușcă mai mare și un partener de același sex, pe Corb. Acum, mulți ani mai târziu, pot spune că știu mult mai multe informații despre porcușori și că nu cred că dragostea mea pentru ei se va termina vreodată. Primul meu tatuaj este amprenta lăbuței unuia dintre porcușorii mei.
De mică îmi doream să fac dresaj cu câinii. Îmi aduc aminte că le puneam cozi de mătură în curte și îi învățam să sară peste ele. În 2013 am fost la primul meu curs de dresaj cu Pufi. De atunci, am învățat să dresez câini și toți câinii mei știu multe trucuri și au încercat și Agility.
Din viața noastră au mai făcut parte și câțiva peștișori Betta, un mic acvariu cu neoni, scalari, guppi și alții, dar și Cica Aricica, un arici pitic african. Mai țineți minte că voiam să am șoareci ca animale de companie? Ei bine, între timp, după lungi căutări, căci nu găseam nicicum în București de vânzare, în primul an de liceu mi-am luat și șobolani. În 2021 mi-am luat chinchille, iar în ianuarie anul urmator, hamsteri sirieni. Acum mi-aș mai dori reptile, și cred că pot spune că am avut cam de toate.
Odată cu dragostea (poate chiar obsesia?) față de animale a unui copil, vine și veșnica întrebare a adulților, „vrei să te faci veterinar, nu?”. De fapt, încă mi se mai adresează întrebarea asta și acum, „cum de nu te-ai făcut veterinar?”. Dar, nu, nu am vrut să mă fac veterinar. Am vrut o perioadă, când eram mai mică, când mi-am dorit să fac asta, până când am realizat că nu vreau să „tai” animalele, ci să lucrez cu și împreună cu ele în alte moduri. Așa că m-am îndreptat spre terapia și activitățile asistate de animale. Am desfașurat activități de terapie și activități asistate de animale în cadrul Asociației Iubind Dăruim Ajutor – IDA cu cei doi câini de terapie, Grizzly și Ida.
În afară de animale, ma ocup de voluntariat și în alte moduri – în anul universitar 2020-2021 am fost Vicepreședinte Extern la Asociația Studenților la Psihologie și Științele Educației din UB, iar în 2023, Coordonator Intermiar Dezvoltare Oranizaționață al Cognosis – Federația Studenților la Psihologie și Științele Educației. Am fost activă în asociație și federație și când nu aveam mandat, ca organizator a proiectelor acestora dar și pe plan intern.
Am absolvit Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, secția Asistență Socială, și sunt licențiată în Psihopedagogie Specială (Facultatea de Psihologie și Științele Educației), Universitatea București. Acum urmez programul de masterat Ethology & Human-Animal Interaction, Facultatea de Zootehnie și Biotehnologi, Cluj-Napoca.
Acum viața mea este înconjurată de câini, pisici, cai, șobolani și mai ales porcușori de guineea. În 2021 am înființat crescătoria Moonlight Magic pentru porcușori de guineea. Din 2021 conduc primul rescue pentru porcușori de guineea din România, proiect al Asociației IDA, iar din 2022 am decis să salvăm și mai multe specii.
Funny Face este un site și un blog dedicat în totalitate lor, ele fiind, până la urmă, cea mai mare dragoste și pasiune a mea!
